Sunt aproape 5 ani de cand …..
Cinci ani in care am suferit, m-am bucurat, am plans si am ras. Momente frumoase, grele, usoare, noi oportunitati … M-am intrebat in urma cu cateva zile ce-ar fi fost daca tot ce am reusit sa adun in acesti 5 ani ar fi aparut cu 25 de ani mai devreme. Sau macar cu 15 ani.
In viata fiecaruia apare la un moment dat un punct de cotitura. E acel moment care dureaza suficient cat sa realizezi ca poti sa vezi lucrurile din mai multe perspective. E acel moment pe care poti sa il alegi tu sau ti-l ofera viata. Si stii ce este incredibil? Ca toate lucrurile pe care le vezi sau le constientizezi acum au fost la indemana ta tot timpul. Au fost langa tine, in preajma ta, dar nu ai avut timp sa le vezi.
Pana acum cinci ani as fi spus ca viata e nedreapta atunci cand lucrurile nu mergeau asa cum imi doream. Ca muncesc mult, ca seful este intr-un fel sau altul, ca nu sunt platit atat cat trebuie, ca … Multe motive. Si eram destul de bun in a le gasi. Iti suna cunoscut?
Daca as fi luat o pauza si as fi facut ceva diferit cu siguranta era altceva. Trebuia sa aleg. Dar ma grabeam sa fac cat mai multe lucruri. Parca eram pe pilot automat. Si nu aveam timp sa vad ce se intampla cu adevarat in jurul meu. Nu stiam nici ce vreau. Reactionam la mediul cu care interactionam. Si raspundeam prompt la provocarile care apareau. Intuitiv, instinctiv.
“Seful” sunt eu . Acum imi conduc propria afacere. Acum imi dau seama ca lipsea ceva.
De cate ori mi-am oferit ocazia sa reflectez asupra unei idei? De cate ori am acceptat lucruri care nu imi plac? De cate ori am incercat sa duc pana la capat o idee pana sa spun ca nu se poate? De cate ori am renuntat la o idee, doar pentru am considerat ca nu am timp?
Imi lipsea curajul de a schimba ceva. Realizez dupa cinci ani, ca felul in care gandeam era bun si atunci si e bun si acum. De fapt felul in care actionam era mai putin bun. Si numarul de actiuni pe care il faceam ma tinea strans legat si imi ocupa tot timpul. Actiunile trebuiau schimbate. Si asta s-a intamplat doar in acel moment in care viata mi-a oferit suficient timp ca sa aleg.
Ma uit in jur si imi dau seama ca oportunitati pot aparea la tot pasul. Nu trebuie decat sa fii pregatit sa faci pasul inainte. Dar pentru asta trebuie sa te opresti si sa schimbi ceva. Schimbarea nu esueaza aproape niciodata pentru ca este facuta prea devreme. Esueaza intotdeauna pentru ca este prea tarziu.
Esti pregatit sau nu ai timp?
Tinem legatura,
Roman Tanasiciuc – Trainer & Coach INside HR
Pentru prieteni Romi
Si inca ceva. Poti citi si celelalte articole ale mele aici: http://inside-hr.ro/articole
Lucrez in bransa asta de vreo 12 ani. Vreau sa te intreb daca ti s-a intamplat vreodata ca managerii cu care tu interactionezi sa iti spuna ca este treaba ta sa le dezvolti oamenii? Ei bine au dreptate. Dar, doar pe jumatate. Dezvoltarea oamenilor, identificarea nevoilor de pregatire, predarea cunostintelor si formarea abilitatilor trebuie sa fie un parteneriat intre tine ca trainer si cel care conduce echipa.
Aud de foarte multe ori managerii plangandu-se ca nu mai au timp pentru asa ceva. Si asta e motivul pentru care te angajeaza – sa rezolvi partea asta (ca doar te pricepi). Trebuie sa clarifici de la inceputul proiectului atat rolul tau cat si rolul managerului in ceea ce priveste dezvoltarea angajatilor. Altfel e o pierdere de timp.
Ce poti sa faci? Concentreaza-te pe urmatoarele lucruri:
Ca sa poti face asta e nevoie de o schimbare de perspectiva in gandire. E nevoie sa gandesti pe termen lung. Ce ar putea fi gata peste jumatate de an daca angajatilor li s-ar oferi o sansa ca sa se dezvolte?
Daca managerii pot sa inceapa sa gandeasca ce trebuie sa fie gata intr-o anumita perioada de timp si conecteaza asta cu ce anume trebuie sa stie angajatul ca sa duca la bun sfarsit treaba atunci ii poti sustine. Practic mediul de lucru devine un mediu de invatare. Managerii trebuie sa se concentreze pe acei angajati care pot produce rezultate si care pot fi dezvoltati.
Lucreaza cu managerii ca sa analizezi ce ablitati trebuie imbunatatite astfel incat munca sa fie eficienta. Sustine managerii sa aleaga instrumentele de dezvoltare cele mai bune. Stabileste impreuna cu ei obiective care sa provoace angajatii sa isi dezvolte abilitatile pentru a fi mai buni. Obiectivele simple fara provocari nu sustin dezvoltarea angajatilor si pe termen lung produc mai mult rau decat bine.
Beneficiile apar atunci cand managerii invata sa regandeasca agenda de zi cu zi dupa un model care include dezvoltarea angajatilor. Arata-le cum sa stabileasca obiective prin care o parte din activitati sa fie delegate subalternilor, astfel incat acestia sa isi largeasca aria de expertiza.
Toate acestea necesita timp si dedicatie. E ca si cum ai avea un diamant care trebuie slefuit. Apoi, ca acest diamant sa fie si mai valoros ii construiesti un suport.
De aceea, atunci cand pregatesti un plan de pregatire e necesar sa o faci impreuna cu managerii. Pentru ei e nevoie de coaching sau tutoring, iar pentru echipa de un plan de pregatire –training-uri, workshop-uri, on the job training, etc.
Roman Tanasiciuc – Trainer & Coach INside HR
Pentru prieteni, Romi 🙂
PS: Poti citi si celelalte articole ale mele aici: http://inside-hr.ro/articole
Primii sapte ani sunt cei care ne vor conduce in viata. Atunci se creeaza tiparele, atunci structuram informatiile pe care le primim, atunci construim baza piramidei.
Daca fundatia unei case nu este construita solid atunci tot ce vei pune deasupra va avea de suferit. Poate nu imediat, dar cu siguranta in timp se va simti.
Cand eram mici parintii ne disciplinau – sau macar incercau sa faca asta. A disciplina nu inseamna a pedepsi (cu toate ca de multe ori seamana). Incercau sa ne arate ce inseamna sa fim responsabili si de incredere. Poate ca nu stiau ei sa ne explice in cel mai bun mod posibil dar cu siguranta asta urmareau.
Anii au trecut si am devenit adulti. Acum nu mai are cine sa ne disciplineze. Oricum nu mai acceptam acest lucru. E invechit. Si oricum stim mai bine ce avem de facut. Visam la tot felul de lucruri, ne dorim sa fim importanti, bogati, celebri. Si daca se poate sa se intample toate astea peste noapte.
Ma intreb ce s-ar intampla daca am fi mai calculati. Sau daca ne-am stabili cateva teluri. Sau daca ne-am rasplati din cand in cand pentru micile realizari. Ne lipsesc abilitatile fundamentale pe care ar trebui sa le capatam in primii sapte ani de viata.
Scriam intr-un articol anterior (http://inside-hr.ro/2016/07/15/motivatie-pe-naiba-tot-ce-avem-nevoie-e-disciplina/) despre importanta disciplinei. Reiau ideea si iti spun ca oricat de motivat ai fi fara disciplina nu vei ajunge departe. Ai nevoie sa te autodisciplinezi, adica sa te autoconstruiesti cultivand obiceiuri sanatoase care sa iti aduca succesul. Timpul nu e pierdut. Poti incepe oricand. read more
In viata fiecaruia apare la un moment dat un punct de cotitura. Un moment, o intamplare care iti schimba universul in care traiesti. Incepi sa vezi lucrurile dintr-un alt unghi. Si stii ce e incredibil: ca toate lucrurile pe care le vezi sau le constientizezi acum au fost la indemana ta tot timpul. Au fost langa tine, in preajma ta, dar nu ai avut timp sa le vezi.
De aici incepe totul. Acum imi dau seama ca imi lipsea ceva. Imi lipsea pauza. Momentul ala in care te opresti si iti pui intrebari. Momentul ala in care esti doar tu cu tine. Momentul ala in care ii permiti creierului sa se limpezeasca si sa nu judece.
Cand ai luat ultima data o pauza?
Nu cred ca iti aduci aminte. Pot sa iti spun ce am raspuns eu cu ceva timp in urma: “in fiecare zi iau pauza”. Si apoi m-am linistit. De fapt nu m-am oprit niciodata cu adevarat. Doar simulari. Si pe urma, inapoi in viata.
Intrebarea a ramas totusi in mintea mea, ascunsa pe undeva. A reaparut exact in momentul ala de care iti spuneam mai devreme. Si a rasunat din ce in ce mai puternic. Viata a hotarat ca am nevoie de o pauza. Eu eram prins. Creierul era blocat, era prins de tentaculele unei caracatite imense: rutina. Si era incapabil sa vada oportunitatile.
Acum ma uit in jur si imi dau seama ca oportunitati pot aparea la tot pasul. Trebuie doar sa fiu pregatit. Sa fiu “acolo”. Sa am creierul limpede ca sa le pot vedea. Am invatat sa iau pauza.
Creierului ii plac schimbarile pentru ca este captivat de tot ce este nou. Orice pauza iti ofera prilejul de a privi lucrurile dintr-un unghi nou. Iti ofera o noua perspectiva. Schimbarea iti face bine.
O pauza ti-ar prinde bine. Esti pregatit?
Tinem legatura,
Roman Tanasiciuc – Trainer & Coach INside HR
Pentru prieteni Romi 🙂
PS: inca ceva. Poti citi si celelalte articole ale mele aici: http://inside-hr.ro/articole.
Cand totul merge bine exista riscul sa iti blochezi sistemul nervos. Practic intri intr-o stare de indiferenta pasiva, o stare de moleseala. Iti blochezi creierul si treci pe pilot automat. Simti ca iti este “bine” si din acest motiv nu mai faci nimic diferit.
Ce ai raspuns utima data cand ai fost intrebat ce mai faci? Presupun ca raspunsul a fost: “Bine”. Daca te uiti la penultimul raspuns la aceasta intrebare ai sa gasesti tot “Bine”. Daca mai sapi putin in trecut e posibil sa mai gasesti astfel de raspunsuri. E primul semn ca sistemul nervos e pe cale sa se blocheze. read more
Stiu ca sunt mic. Asta nu inseamna ca daca sunt la inceput de drum sunt si ieftin!
Dupa ani de zile petrecuti in mediul corporate am decis ca a venit timpul sa stau pe picioarele mele. Mi-am facut curaj si atunci cand am simtit ca e momentul am luat decizia.
Primii doi ani am functionat de unul singur – freelancer. M-am simtit liber. Fara sefi, fara targete, fara insomnii. Numarul de kilometri parcursi a scazut substantial si a crescut numarul de ore impreuna cu familia. Super, nu-i asa?!
Apoi am mai facut un pas. Tot ceea ce am invatat in anii petrecuti in echipele din multinationale poate fi folosit si in afara acestora deci am decis sa ma folosesc de acest lucru. Si iata-ma cu un birou, un angajat si facand ceea ce am invatat: training si consultanta in vanzari si marketing.
Toate bune. Reteta sigura. Educatia primita de foarte buna calitate. Piata are nevoie de ceea ce eu pot oferi (cel putin asa reiese din intalnirile pe care le-am avut cu potentialii clienti sau din cercetarile de piata pe care le-am facut). read more
Te intreb: cat costa un zambet?
In marea majoritate a cazurilor cererea venita din partea clientilor suna cam asa: “nu avem nevoie de training, avem nevoie de un marketing mai bun”. Cu alte cuvinte as putea traduce asta cam asa – “avem nevoie sa fim vizibili, aici suntem deficitari”. Si toate eforturile sunt indreptate catre reclama, imagine exterioara, flyere, etc.
Se intampla de fiecare data cand deschid o discutie despre training sau pregatirea personalului. Ma bucur ca exista deschidere catre imagine si reclama. Ma intristeaza faptul ca atentia clientilor este indreptata catre ceea ce se intampla in exterior. Si in acest fel se pierde din vedere o perspectiva foarte importanta, adica ce se intampla in interior. read more
Ba, sunt nebun!?
Da sunt nebun! Mi-au spus-o prietenii, clientii …. mai mult din priviri J. Pana si parintii m-au intrebat de ce nu ma angajez. E mai usor si nu mai trebuie sa imi fac atatea griji. Si la ce imi trebuie inca o diploma? Ca doar am invatat destul pana la varsta asta.
Mi-am ales gresit domeniul in care sa lucrez. Daca imi acord prea mult timp sa gandesc o iau razna. Asa ca gandesc putin si actionez. Si imi place, pentru ca in fiecare zi e cate o provocare. read more